VIZIGOTI

Etimologia termenului „Vizigoți”

Contrar unei idei false, totuși combătută de istoriografie, dar încă larg încetățenită, termenul „vizigot” ar avea semnificația „got din vest”, iar cel de „ostrogot” ar avea semnificația de „got din est”. Dacă începând cu secolul al V-lea, vizigoții s-au instalat efectiv în Hispania, iar ostrogoții în est (în Imperiul Bizantin, apoi în Italia), situările lor geografice inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor lor din secolul precedent, când cele două ramuri ale goților se aflau pe malurile Pontului Euxin.În realitate, studiul lingvistic al rădăcinilor lexicale dă o interpretare mai puțin prozaică celor doi termeni: cel de vizigot provine din vizi („înțelept”) și got, respectiv termenulostrogot provine din ostro („strălucitor”) și got. În pofida acestor semnificații, semnificația tradițională, „goți din vest”, s-a răspândit, prin coruperea termenului, în limba germană, unde ea s-a impus sub forma de „Westgoten

CINE SUNT VIZIGOTII?

Vizigotii au fost un popor de origine germanica, stabilit în Aquitania si recunoscut ca federat de catre împaratul Honorius, care a contribuit la împingerea spre sudul Spaniei a vandalilor si alanilor. Vizigotii reprezinta ramura apuseana a gotilor (cealalta fiind ostrogotii).

IMBRACAMINTE

CE AU FACUT EI?

Anul 399

Odata cu preluarea conducerii triburilor vizigote de catre Alaric, reprezentant al fractiunii antiromane, încep din nou actiunile militare si de prada în întreaga Peninsula Balcanica. În fata acestei situatii curtea imperiala ofera vizigotilor Epirul spre colonizare si îl numeste pe Alaric comandant militar al Iliriei în anul 399. Asezarea în zona de granita cu Imperiul Roman de Apus nu a fost întâmplatoare. Cum se miza, dealtfel, la Constantinopol, tânarul si energicul Alaric nu se va multumi cu aceasta situatie. Cum Tracia era deja secatuita si pradata în mai multe rânduri, atracţia o constituiau acum provinciile apusene, în special Italia.

Anul 401

Astfel în anul 401, Alaric în fruntea vizigotilor paraseste Iliria si patrunde în nordul Italiei, unde este însa înfrânt de generalul Stilicho în batalia de la Polenza.

Anul 403

Luptele au continuat însa pâna în anul 403, când Imperiul Roman de Apus le acorda vizigotilor statutul de federati si dreptul de a se aseza în zona dintre Dalmatia si Pannonia.Dar acum atacurile încep sa se concerteze.

Anul 405

Deja în anul 405, o impresionanta oaste ostrogota, venita din Pannonia si careia i se alatura si alte triburi germanice, patrunde sub conducerea ostrogotului Radagast în nordul Italiei, unde prada luni în sir. În acest timp, Stilicho reuseste înca o data sa strânga o armata cu care îi înfrânge definitiv pe invadatori la Fiesole, prinzându-l si executându-l chiar pe conducatorul Radagast. Dar peste numai câteva luni, pe fondul miscarilor sociale ale bagauzilor, mari mase de suevi, alani si vandali forteaza limesul renan, revarsându-se pâna în Aquitania.  

Anul 406

Înca în anul 406, burgunzii si alamanii ataca si jefuiesc întreaga Galie pentru a se aseza apoi primii în zona oraselor Mainz, Spayer si Worms, ceilalti în Alsacia. Cu alte cuvinte, la începutul secolului al V-lea, Imperiul Roman de Apus este asediat din toate directiile: dinspre rasarit de vizigoti, dinspre miazanoapte de ostrogoti, în provinciile apusene de suevi, burgunzi, vandali si alamani. În aceste conditii, curtea imperiala de la Ravena gaseste de cuviinta sa se lipseasca de serviciile marelui general Stilicho, prin dispariţia caruia, lui Alaric, i se ofera o noua posibilitate de a patrunde, de data aceasta nestingherit, în Italia. Astfel în anul 408, vizigotii strabat Italia de Nord si ajung în fata Romei sprijiniti, dupa spusele cronicarului Zosimos, de 40000 de sclavi razvratiti si de numerosi soldati barbari din legiunile romane.

Anul 408-409

De aici, graniţa Pirineilor fiind libera datorita retragerii trupelor în Italia, în anul 409, vandalii cu o parte a suebilor trec în Peninsula Iberica, profitând si de faptul ca guvernantii romani din aceste provincii se ridicasera împotriva curiei de la Ravena.


Cetatenii din Roma reusesc sa cumpere retragerea lui Alaric din fata orasului, în 408 si 409, iar Senatul îl proclama pe prefectul urbei împarat si nu mai recunoaste autoritatea lui Honorius si a cursii sale de la Ravena.  

Anul 410

Cu toate acestea, la vestea ca o armata romana se apropie dinspre Ravena de tabara sa, Alaric ordona asedierea Romei si cucereste orasul la 24 august 410, se pare si cu sprijinul plebei si a saracimii. Timp de trei zile, cetatea eterna între zidurile careia de secole nu au mai intrat dusmani, decât înlantuiti în cortegiile triumfale ale cezarilor, a fost cumplit pradata. Dupa aceasta isprava, Alaric, bravul cuceritor al Romei porneste spre Calabria cu gând sa treaca în bogatele provincii africane. Dar acest plan nu se va materializa, deoarece Alaric moare în mod banal înecat în râul Busento, în apropiere de Cosenza, înca în acelasi an de gratie 410. Hoardele vizigote, conduse acum de Athaulf, cumnatul defunctului rege, se vor îndrepta din nou spre nord, de data aceasta ocolind Roma si trecând Alpii vor intra în Galia macinata de puternice convulsii interne reusind fara dificultate sa ocupe mai întâi teritoriile sud-vestice, unde se vor pune bazele primului stat vizigot, în zonele cunoscute astazi sub numele de Languedoc si Aquitania, cu orasele Narbone, Toulouse si Bordeaux. Athaulf a încercat sa se situeze pe o pozitie concilianta între romani si goti, fapt dovedit si de casatoria sa cu Galla Placida, sora cazuta în captivitate a împaratului Honorius. Dupa afirmatiile cronicarului Paulus Orosius, ar fi declarat ca ar dori sa reînvie prestigiul Romei cu ajutorul puterii gotilor. Acest ambitios deziderat politic nu l-a putut însa îndeplini datorita mortii sale survenite deja în anul 415. În schimb fratele sau mai tânar, Walia, urmas la tron, reuseste sa obtina din partea curiei de la Ravena în anul 418, un nou tratat de federat, prin care vizigotilor li se cedeaza si teritoriile numite astazi Gasconia si Pitou.



Profitând de dezmembrarea tot mai evidenta a Imperiului Roman de Apus, sub urmasii lui Walia: Teodoric I, Thorismond, Theodoric al II-lea si Euric, vizigotii reusesc sa puna bazele unui regat suveran, recunoscut de romani si care îsi extinde mereu stapânirile ocupând între 468 si 469 teritorii întinse din Peninsula Iberica, între 469 si 491 Gallia pâna la Loara si în 476 Provence. Astfel sub Euric, în momentul prabusirii Imperiului Roman de Apus, regatul vizigoţilor era cel mai întins si puternic „stat barbar” din Europa Apuseana. Dar pe cât de vijelioasa i-a fost ascensiunea, pe atât de meteorica afost existenta acestui regat. Dupa numai o generatie, sub Alaric II, în anul 507, în urma bataliei de la Vouillé francii vor reusi sa cucereasca statul vizigotilor.

BIBLIOGRAFIE;
http://www.vavivov.com/art.php?id=658
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vizigo%C8%9Bi
http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/cursuri/t...
http://forum.krstarica.com/showthread.php/296942-N...
Cataros Carla

Comment Stream